5 octombrie – nu mai este ziua bibliotecarului

5 octombrie – nu mai este ziua bibliotecarului

La multe posturi de radio şi televiziune de două zile aud aceeaşi informaţie ironată precum că 5 octombrie ar fi şi ziua bibliotecarului. Probabil din inerţie, dar mai mult din necunoaştere se difuzează automat din an în an aceeaşi frază. Iată că nu mai este aşa, stimaţi domni şi stimate doamne. Deja de un an ziua bibliotecarului este declarată la 23 aprilie, de ziua mondială a cărţii. Dorim să avem o zi care să fie doar a noastră şi să ne putem bucura în voie de ea, fără a fi eclipsaţi de nimeni. De fiecare dată se vorbeşte mai mult despre profesori, iar despre bibliotecari se pomeneşte doar în treacăt. Din acest motiv am şi hotărît să alegem o altă zi. Luînd în consideraţie că bibliotecarul este legat mai mult de carte, ziua de 23 aprilie este mai aproape de noi, în acest mod poate şi cartea se va afla la un loc de cinste.

A. Mandea

5 octombrie- Ziua Mondială a Educaţiei şi Ziua Internaţională a Profesorului

5 octombrie- Ziua Mondială a Educaţiei şi Ziua Internaţională a Profesorului

Felicitări tuturor profesorilor !

UN POET AL IMAGINII CALIGRAFICE

UN POET AL IMAGINII CALIGRAFICE

Joi, 9 septembrie 2010, la Biblioteca Naţională, în sala de artă a Serviciului “Colecţie de artă şi hărţi” a fost inaugurată expoziţia personală a graficianului şi designerului Valeriu Herţa, născut în anul 1960 la Bardar, Ialoveni. Vernisarea a fost prilejuită de cea de a 50-a aniversare, pe care a serbat-o împreună cu prietenii şi discipolii săi.

Moderatorul evenimentului a fost Ana Simac, doctor în studiul artelor, conferenţiar universitar. Au luat cuvânt numeroşi colegi de breaslă, compatibili spiritual şi sufleteşte, printre care preşedintele UAP Ghenadie Jalbă şi profesorul universitar Simion Zamşa. Celebrul artist grafician debutează cu semnul de carte (Ex libris) la Expoziţia Republicană din anul 1981. Din 1989 devine membru al Asociaţiei tinerilor pictori, iar în anul 1995 – membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. Interesul şi dragostea faţă de gravura de dimensiuni mici i-au fost implantate de arhitectul şi graficianul Grigore Bosenco. Pasiunea pentru acest gen de grafică i-a adus succes şi în anul 1999, când numele lui Valeriu Herţa a fost înscris în bogata Enciclopedie bibliografică portugheză a creatorilor moderni de Ex libris. A avut numeroase expoziţii personale: “Ex Libris” la Muzeul “M. Eminescu” din Iaşi (1991); “Grafică” – Biblioteca “Gh. Asachi“ din Chişinău (1996); ”Grafică. Pictură” – Biblioteca Naţională din Chişinău (1996, 2004, 2007); “Pictură” – Sala Expoziţională “C. Brâncuşi” din Chişinău (2007).

Citește în continuare

70 de ani de la constituirea Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova (30 august 1940)

70 de ani de la constituirea Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova (30 august 1940)

Noi nu putem vorbi despre acest jubileu, uitînd trecutul, neglijînd un şir de evenimente importante care au avut loc în secolul trecut… Pentru ţinutul în care nu exista o sală de expoziţie noutatea a fost întîlnirea cu arta pictorilor ambulanţi şi primul lor vernisaj s-a produs chiar în sediul primăriei, pe cînd primar era admiratorul de artă Carol Schmidt. În anul 1894 el deschide Şcoala orăşenească de desen cu întreţinere de la bujetul oraşului Chişinău. Mai târziu, această şcoală s-a transformat în Şcoală orăşenească de Arte Plastice, care astăzi a devenit Colegiul Republican de Arte Plastice ”A. Plămădeală”. În 1902 în şcoală învăţau 68 de elevi, iar întreţinerea celor trei profesori se făcea din contul cotizaţiilor elevilor. Societatea Amatorilor de Arte Frumoase din Basarabia a fost fondată peste un an cu participarea nemijlocită a lui Vladimir Ocuşco şi a discipolilor săi. Membrii fondatori au fost V. A. Blinov, M. Berezovschi, Bartaşevici, Kolomiiţev, A. V. Klima-şevschi, Kracicovschi, Ejevschi, A. E. Gavriliţă, N. A. Gumalic, Hamudis, Ivanov, Ivanovschi, Lomakin, F. M. Maleşevschi, Negruş, V. F. Okuşko, Aksiutina, Potehina, Popov, Stepancovski, Smolenskaia, Skorodinskaia, A. Starcevski, Şah, Şurghin, Şevcenko, V. P. Tarasov, Voinar, Zavarzina, Zalevski. Între anii 1909-1914 în Chişinău a funcţionat Şcoala de Arte şi Meserii a dnei P. R. Puzanova, unde învăţau 40 de elevi, repartizaţi în patru clase.

Vezi articolul integral: 70 de ani

Diana Şvitchi – bibliotecar

Mesaj de felicitare către bibliotecari

Mesaj de felicitare către bibliotecari


Clubul Tinerilor Bibliotecari adresează tuturor colegilor de breaslă cu  ocazia sărbătorii profesionale „Ziua Bibliotecarului”, calde felicitări şi urări de bine, sănătate pentru a reuşi să vă desfăşuraţi eficient activitatea profesională, bună înţelegere, putere de muncă, realizări şi împliniri vocaţionale.

Cu deosebită consideraţiune, CTB!

Bibliotecarul de ieri, de astăzi şi de mâine.

Bibliotecarul de ieri, de astăzi şi de mâine.

Deoarece suntem în ajunul sărbătorii zilei bibliotecarului, vreau să fac un succint remember asupra profesiei de bilbiotecar. Înainte de acaesta, aş vrea să menţionez, că din anul 1995, la iniţiativa UNESCO, se sărbătoreşte în întreaga lume, din doi în doi ani, la 23 aprilie, „Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor”, care are deviza „lectura pentru toţi”.

Începînd din acest an, ziua bibliotecarului în Republica Moldova o vom sărbători de-acum înainte la 23 aprilie. Consider că este corect şi normal să serbăm şi noi la această dată ziua noastră, din dragostea ce-o purtăm pentru carte şi asocierea cărţii cu activitatea zilnică a bibliotecarului.

Profesiei de bibliotecar îi sunt specifice 2 etape. Prima etapă putem vorbi de bibliotecarul medieval  (sec. XII – XVIII ) şi a doua etapă – bibliotecarul modern (sec. XIX – zilele noastre). Bibliotecarul de ieri sau miedeval poate fi caracterizat ca un slujitor al bibliotecii monastice, un maniac al cărţilor, era de cele mai multe un erudit al vremii. Bibliotecarul de astăzi, este, fără îndoială, un om de meserie, un gestionar al scrierilor.  Bibliotecarul modern poate fi caracterizat ca un profesionist, cu aptitudini faţă de profesie, cu dragoste faţă de carte, orientat către utilizator şi către necesităţile informaţionale ale acestuia. Bibliotecarul de mâine presupune adaptarea acestuia la noile tehnologii de informare şi comunicare.  Bibliotecarul poate găsi în noile tehnologii de informare şi comunicare (TIC) un mijloc de  revalorizare a funcţiei lor,  un mijloc de reconstruire a identităţii sale.

Pe bună dreptate, Bibliotecarul de ieri nu este bibliotecarul de azi, iar bibliotecarul de azi nu va fi cel de mâine.

Diana