„Tema pentru acasă ” – un roman ce merită Premiul Nobel

„Tema pentru acasă ” – un roman ce merită Premiul Nobel

„Eu credeam că suferinţele mari te dezgustă de viaţă. Dar ele te fac s-o iubeşti şi mai mult ” – este ideea care încheie romanul lui Nicolae Dabija, idee ce persistă pe parcursul întregii naraţiuni. O carte despre suferinţă, dragoste, credinţă, viaţă şi moarte. O carte ce te învaţă a fi om şi te face să te gîndeşti asupra ceea ce este destin.

Am citit-o cu multă nelinişte şi încordare, parcurgeam filă după filă cu răsuflarea întretăiată. Soarta dramatică a personajelor te face să-ţi pui o întrebare retorică: oare omul contemporan ar fi în stare să treacă prin atîtea încercări? Încercări groaznice pe care nu le găseşti nici în iad. Prin toate astea au trecut intelectualii basarabeni în lagărele sovietice.

Romanul lui Nicolae Dabija este cartea unei epoci, dar şi a unei iubiri supreme, în care însăşi natura vine să ocrotească acest sentiment divin.

Recomand această carte tuturor celor care sunt în căutarea esenţei vieţii. Aici poţi afla răspunsul la multe întrebări, iar destinul personajelor te duc la gîndul că grijile cotidiene în care ne frămîntăm sunt minuscule în comporaţie cu marele sacrificiu al Mariei şi a lui Mihai Ulmu. Este o carte plină de sens, ar fi păcat să nu o citeşti.

Natalia Brigai

Un răspuns

  1. Acest roman mi-a atins cel mai ascuns locusor al inimii. Este o drama a dragostei, o speranta spre un viitor mai bun. Nu am cuvinte, este un roman foarte tragic. Chiar te lasa cu lacrima pe obraz.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: