Atestarea bate la uşă

Atestarea bate la uşă

E mare forfotă printre bibliotecari.  Se apropie atestarea şi nu e timp de pierdut.  Iarăşi trebuie întocmit un raport, un bilanţ a tot ceea ce ai făcut pe parcursul a patru ani. Şi e bine dacă ai reuşit să aduni ceva, dar dacă nu prea… Ce-i de făcut?

Mi-amintesc acum patru ani, cînd prima atestare a venit pe neaşteptate peste noi, a fost ca un duş rece, mai ales pentru cei tineri.  Ne uitam întrebător unii la alţii de parcă era primul examen din viaţa noastră. Să presupunem că mai sclipuieşti ceva acolo şi scrii cîine-cîineşte un raport, dar cînd să apari în faţa comisiei, ţi se face inima cît un purice. Şi am început cu toţii să răsfoim legi şi regulamente, coduri şi manifeste, ca nu cumva, Doamne fereşte, să picăm la susţinere. Cu mari emoţii a trecut şi această încercare. Mulţi au zis atunci: „E prima şi ultima dată, nu vreau să mai trec prin asemenea emoţii şi-apoi cine ştie ce va fi peste patru ani”.  Dar iată că patru ani au trecut mai repede decît ne aşteptam şi din nou te strînge de spate la gîndul că se apropie atestarea. Mai greu e pentru cei care susţin prima dată. Cei care deja au trecut prin această experienţă, par a fi mai curajoşi. Tinerii care vor depune dosarul speră că membrii comisiei nu vor fi prea exigenţi, ci dimpotrivă se vor arăta mai indulgenţi faţă de „bobocei”.

Curaj şi baftă dragi tineri!

Aliona Mandea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: